Spitalul Israelit, 1846–1948

Spitalul Israelit, 1846–1948

(Spitalul Clinic de Obstetrică – Ginecologie „Buna Vestire”)

Str. Dr. Nicolae Alexandrescu nr. 99

În anul 1846,domnitorul Mihail Sturdza a aprobat comunităţii evreiești din Galați construirea unui spital pe „Uliţa Cojocarilor” (astăzi, strada Dr. Nicolae Alexandrescu), care și-a început activitatea în 1848, cu un număr de 24 paturi.Din lipsa subvenţiilor, spitalul nu a avut o activitate permanentă, astfel încât în 1885 a fost înființată Societatea pentru formarea fondului Spitalului Israelit – Bicher Cholim, care a activat independent de Comitetul pentru întreținerea Spitalului Israelit, și datorită căreia instituția spitalicească și-a reluat activitatea în 1889.

Corespunzând unui plan rectangular alungit, integrând fațada principală pe latura lungă orientată către stradă, clădirea, construită în stil neoclasic auster, este compusă din parter și etaj. Simetria fațadei este configurată prin dispunerea intrării principale și a holului central în cadrul unui corp individualizat la nivelul fațadei printr-o mică extensie în relief. Acest segment cuprinde la parter două ferestre rectangulare alungite pe verticală, flancând cele două uși înalte ale intrării, alături de trei ferestre identice la etaj, dispuse în spatele unui balcon masiv, cu balustrada din feronerie arcuită în exterior. Segmentul central este flancat de câte trei ferestre de mari dimensiuni. Cele de la etaj prezintă ancadramente simple, angulare.

În timpul Primului Război Mondial Spitalul israelit a fost transformat în spital de campanie, suportând mai multe distrugeri ale clădirilor și mobilierului. Astfel, în cursul anului 1920, comunitatea evreiască a început tratativele cu Comisia judeţeană pentru constatarea şi evaluarea pagubelor de război, care funcţiona pe lângă Tribunalul Județului Covurlui, în scopul rectificării situației instituției medicale. În 1924, Comitetul Spitalului Israelit a obținut o autorizație din partea municipalității în vederea construirii, la linia cu strada Vegetalelor, a unui nou pavilion cu etaj, destinat bolilor contagioase, având o suprafață de aproximativ 200 mp.

În anul 1928,  se estima că în cadrul Spitalului Israelit erau internaţi anual aproape 2.000 de bolnavi, indiferent de etnie, la care se adăugau circa 30.000 pacienţi trataţi ambulatoriu. În același an, municipalitatea a acordat spitalului o subvenție de 450.000 lei, pentru ca în următorul an să fie solicitată suplimentar suma de 700.000 lei necesară amenajării unei încăperi în scopul montării și utilizării unui aparat Röntgen, alături de alte dispozitive, avansate pentru epoca respectivă, de fizioterapie, în valoare de 1.000.000 lei, comandate din Occident din fonduri acumulate pe baza variatelor donații și contribuții publice.

După anii foarte dificili ai celui de-al Doilea Război Mondial, Spitalul Israelit se afla însă într-un declin evident, conducerea încercând să reconfigureze această importantă instituție medicală, prin atragerea de fonduri, inclusiv prin organizarea de liste de subscrieri şi organizarea de baluri.

      Încă de la fondare, Spitalul Israelit a furnizat servicii medicale esențiale în tratarea  bolnavilor din Galaţi şi din localităţile proxime, deservind nu doar comunitatea evreiască, ci şi populaţia pauperă a orașului, indiferent de etnie sau religie, motiv pentru care spitalul a beneficiat, pe lângă subvențiile comunității evreiești, de contribuții ale administrației locale, dar și de numeroase donaţii. Corpul medical a fost unul de elită, medicii care au profesat aici fiind absolvenți ai unor prestigioase facultăți și universități din România, ca și din centrul și vestul Europei, prin activitatea cărora spitalul a reprezentat o importantă instituție, cu o funcție distinctă în cadrul instituțiilor spitalicești şi în cea a medicinei gălățene.