Sinagoga Fierarilor, 1903

Sinagoga Fierarilor, 1903

Str. Dornei nr. 9

Clădirea a fost inițial o casă simplă de rugăciuni, situată pe un teren viran de pe strada Tecuci, colț cu strada Traian, datând din anul 1856, sub denumirea de „Școala Fierarilor”. În 1864, sinagoga a fost mutată pe strada C.A. Rosetti nr. 5. Deoarece localul în care funcționa s-a dovedit a fi inadecvat, în anul 1881 un comitet format din 7 membri a decis construirea unui local nou, instituind în vederea colectării sumelor necesare o cotă lunară pentru jeţuri.

Sinagoga a fost construită în intervalul 1883-1884. La trei ani de la inaugurare, a fost distrusă parţial într-un incendiu, dar reparată cu susținerea membrilor comunității. „Societatea Talmud-Tora”, cu sediul stabilit în sinagoga din strada Rosetti, a fost fondată în 1885, prin contribuții benevole lunare din partea evreilor gălățeni, având ca scop întreținerea elevilor defavorizați social, care studiau limbile ebraică, română şi germană.

Pe 10 februarie 1903, Comitetul Sinagogii Fierarilor de pe strada Rosetti nr. 11 (Templul Eisenwerger) a obținut o autorizație de construcție, „voind a completa clădirea sinagogii prin stricarea actualei clădiri și construirea din nou” – conform cererii emise. În anul 1910, sinagoga a fost înregistrată pe strada C.A. Rosetti nr. 7, în același an, în timpul mandatului de preşedinte al lui Lipa Braunştein, fiind realizate importante lucrări de reparaţii şi întreţinere. În 1921 a fost adăugată în curtea sinagogii o casă de locuit, cererea autorizației de construcție fiind formulată în numele Comitetului Școlii Comerciale, în incinta sinagogii desfășurând-se și activități pedagogice.

Sinagoga, a cărei valoare era estimată la două milioane de lei, era condusă în anul 1931 de un comitet alcătuit din 9 membri, președinte fiind Elias Wexler, și era frecventată de un număr de circa 300 membri ai comunității evreiești.

Încadrată unui plan rectangular, și concepută în stil eclectic, pe baze neoclasice de structură și abordare generală, clădirea este compusă din două niveluri supraînălțate, separate în aria mediană prin intermediul unui brâu pronunțat. Fațada principală este simetrizată modular prin individualizarea a două segmente laterale, extrase în raport cu suprafața generală a fațadei și dezvoltate sub două frontoane semicirculare, de tip arcadă. Întregul segment intermediar al fațadei, inclusiv spațiul central și extremitățile din afara celor două arii verticale ale frontoanelor, conține reliefări geometrizate și felinare stilizate, de asemenea dispuse simetric.