Familia Topali

Familia Topali

Registrele portuare de la mijlocul secolului al XIX-lea consemnează numele unor comercianți importanți ai perioadei, printre care şi acela al lui Spiru (Spiridon) Topali. O scurtă trecere în revistă a patrimoniului deţinut de către familia Topali la finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului următor ne relevă faptul că în domeniul latifundiar aceasta deţinea proprietăți în judeţele Covurlui, Vaslui și Ismail.Pe lângă terenul arabil, în componența moșiilor intrau păduri, fâneţe, vii, grădini de zarzavat și heleşteie. Pe fiecare dintre aceste proprietăţi, dar în mod special pe moşia Chiţoc-Bahnari (județul Vaslui), familia a construit conace, hambare, grajduri, saivane şi alte acareturi necesare depozitării produselor agricole, în special cereale, care asigurau materia primă pentru Fabrica de spirt a familiei din apropierea oraşului Vaslui, surplusul fiind destinat exportului prin portul Galaţi. Acest tranzit al mărfurilor era facilitat prin faptul că toate moșiile erau străbătute de calea ferată Galați–Iași, existând astfel trei staţii feroviare (pe moșia Umbrărești–Volintirul – două gări, „Maria” şi „Lascăr Catargi”, iar pe moşia Chițoc–Bahnari, în imediata vecinătate a Fabricii de spirt – stația „Muntenii de Jos”).

În Galați, familia Topali deținea 12 proprietăți imobiliare, cu funcții mixte, incluzându-le pe cele de ordin economic, unele dintre acestea reprezentative pentru arhitectura orașului: magazii pentru depozitarea cerealelor, clădiri în zona portului, în care erau instalate importante case de comerţ, ca şi imobile răspândite pe întreg teritoriul orașului. Ultimul imobil al familiei (cel din strada Egalităţii, care pentru o perioadă a găzduit Şcoala Comercială Superioară „Alexandru Ioan Cuza”), a fost demolat în anul 2020.

Istoria modernă a orașelor Galați și Vaslui a fost influențată într-o anumită măsură și de activitățile familiei Topali, considerați ca fiind „mari latifundiari” chiar de către presa mondenă a perioadei. Unele acte filantropice au fost realizate în cadrul unor iniţiative mai complexe, sub patronajul comunităţii elene, fapt care explică şi prezenţa numelui familiei pe tabloul ctitorilor Bisericii greceşti din Galaţi.

Punerea în aplicare, începând cu anul 1919, a reformei agrare a rezultat în declinul ponderii activelor economice funciare de mari dimensiuni, astfel încât familia Topali s-a retras din afacerile desfăşurate în România, disponibilizând prin vânzare întregul patrimoniu imobiliar, deşi acesta nu fusese expropriat de către stat, ca în cazul moşiilor. Astfel, din cele 12 imobile care au aparţinut familiei în decursul timpului, la finalul Primului Război Mondial, familia mai deținea în Galați patru imobile, care au fost vândute ulterior.