Dr. Aristide Serfioti (1828-1905)

Dr. Aristide Serfioti (1828-1905)

Doctorul Aristide Serfioti s-a născut pe 20 iulie 1828 la Hydra (Grecia). A studiat medicina la München, în anul 1850 fiind medic–candidat în acest oraș. În 1852 s-a  stabilit în România, Comitetul Sanitar din Iași acordându-i dreptul de liberă practică.

În perioada 1 ianuarie 1854 – 24 martie 1855, Aristide Serfioti s-a înscris ca doctor în armata Moldovei, unde a primit gradele de căpitan, 24 martie 1855 – 7 mai 1857, maior, 7 mai 1857 – 2 octombrie 1858, colonel, 2 octombrie 1858 – 15 februarie 1868.

În 1864 a fost numit epitrop al Spitalului „Sf. Spiridon” din Galați.De asemenea, a fost membru fondator al Societăţii Medicale din Galaţi, a treia de acest gen din ţară, după Iaşi şi Bucureşti, și prima societate ştiinţifică din oraş. A deţinut funcţiile de membru al Consiliului de Igienă Publică şi Salubritate al orașului Galați și șef de serviciu al Spitalului Comandamentului II – Regimentul 5 de Linie Galați, candidând și pentru funcţia de membru al Consiliului Comunal Galaţi. Un an mai târziu a obţinut diploma de împământenire (cetăţenia). A fost membru fondator al Lojii Masonice „Discipolii lui Pitagora”, cu sediul la Galaţi, afiliată Marelui Orient al Franţei, Ritul  Memphis. A fost,de asemenea, membru fondator al Spitalul „Elisabeta Doamna – Caritatea Gălățeană”, înființat prin subscripții publice (1877), în cadrul căruia au fost tratați răniții din timpul Războiului de Independenţă.

Medic de o mare erudiție, Serfioti s-a remarcat și prin devotamentul demonstrat pentru îngrijirea populației, H. Boyard, consulul Franței la Galați, sugerând guvernului francez decorarea acestuia cu „Legiunea de Onoare”.  De altfel, pe parcursul vieții i s-au conferit multe alte distincții și medalii de către Regele George I al Greciei, Alexandru al II-lea (țarul Rusiei), Wilhelm I (Regele Prusiei), Regele Italiei (Victor Emmanuel al II-lea), Regele Carol I al României și Sultanul Abdul-Aziz. Societatea Franceză de Binefacere din Galaţi i-a acordat, în 1880, o medalie omagială.

În anul 1880 a contribuit financiar în scopul construirii în satul Fileşti a bisericii „Sfânta Treime” și a unui monument funerar din marmură în stil gotic.

În semn de recunoştinţă pentru activitatea depusă în slujba comunității, s-a hotărât postum, în anul 1905, amplasarea în parcul Spitalului „Elisabeta Doamna – Caritatea Gălăţeană” a unui bust din bronz care să-l reprezinte, urmând ca strada pe care a locuit să-i poarte numele.