Comunitatea turcă

Scurt istoric

În cuprinsul eparhiei „Dunărea de Jos”, și în special în Dobrogea, după plecarea stăpânirii turcești, a rămas o mare populație musulmană care la începutul secolului al XX-lea atingea cifra de 40.549 de credincioși, din care 34.082 locuiau în județul Constanța, 5.848 în județul Tulcea, 410 în județul Brăila și 209 în județul Covurlui. Înainte numărul lor era foarte mare, dar a scăzut prin dese emigrări în urma războiului ruso-turc (1877–1878). Administrația comunităților religioase din Dobrogea era încredințată pe seama a doi muftii, câte unul pentru județele Tulcea și Constanța și care erau întreținuți de statul român. Diferitele funcții ierarhice ale cultului erau încredințate și îndeplinite de: hoge, muezin, imam și hatip, cărora nu li se cerea nici consacrare deosebită, ci un examen depus înaintea muftiului și în asistența comunității. Vârsta de 15 ani era suficientă pentru ca un tânăr să poată intra în ierarhia cultului musulman. Tânărul care a absolvit seminarul musulman avea titlul de Hoge și ca atare putea îndeplini și atribuțiile rituale ale muezinului, imamului și hatipului. Muezinul trebuia să știe toate formulele religioase pentru rugăciuni, „namazul” zilnic și cel de vinerea. Imamul și hatipul trebuiau să știe Coranul, apoi rugăciunile pentru bolnavi, pentru morți, precum și dacă „namazul” era sau nu bine făcut. Aceștia trebuiau să mai cunoască înțelesul rugăciunilor care se citeau în limba arabă spre Vinerea Paștilor lor. În general, numirile în aceste funcții ale cultului musulman se realizau de către muftiu, dar cele care erau plătite de statul român trebuiau să fie mai întâi recunoscute și confirmate de administrația Casei Bisericii. În ierarhia cultului musulman, mai erau: așa zisul cazascher care era un fel de episcop, și care există numai în Turcia și Rusia; apoi șeicul islam, care era un fel de patriarh. Cultul precum și geamiile sau moscheele urbane și rurale erau întreținute parte de statul român, parte de comunitățile lor; singură moschea din Galați, se întreținea de către sultanul Gazi Abdul Hemit Han.

Conform lui Gulten Abdula, preşedintele filialei locale a Uniunii Democrate Turce din România, cam 147 de persoane au mai rămas în comunitatea turcă din Galaţi.