Comunitatea bulgară

Comunitatea bulgară

Negustorii bulgari au tranzitat târgul şi portul Galaţi încă din secolul al XVII-lea. În anul 1678, misionarul catolic Giovanni-Battista del Monte Santa Maria, într-o scrisoare expediată de la Galaţi către Congregaţia de Propaganda Fide menţiona că în oraşul de la Dunăre, oameni de diferite naţii cum ar fi: sârbi, bulgari, unguri şi italieni sosesc în fiecare zi.

La Galaţi, bulgarii s-au stabilit în număr mare în timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812. Divanul Moldovei era informat la 21 octombrie 1810, despre familiile bulgare care au fost aduse de peste Dunăre şi aşezate în Moldova între Galaţi şi Reni. În anul următor la 29 iulie, s-a întocmit şi un „izvod di familiile bulgăreşti ci s-au aflat lăcuind în târgul Galaţiˮ. După 1821, bulgari, sârbi şi albanezi s-au refugiat din Peninsula Balcanică la Galaţi, datorită represaliilor Imperiului Otoman asupra Eteriei, beneficiind de protecţia consulului Austriei la Galaţi. „Greco-bulgariˮ s-au stabilit la Galaţi şi după războiul ruso-turc desfăşurat între anii 1828-1829. Aceştia se ocupau cu negoţul, iar unii erau „muncitori cu mâinileˮ. O parte dintre ei au primit protecţie britanică sau franceză. Locuiau în Mahalaua sârbească, atestată în jurul bisericii „Sfântul Haralambieˮ. Aşezarea acestora la Galaţi s-a realizat în baza unui aşezământ din luna iunie a anului 1830.

În 1930, s-au adoptat Actul Constitutiv şi Statutele Comunităţii Bulgare din Galaţi, care au stat la baza formării asociaţiei intitulată „Comunitatea Bulgară din Galaţiˮ. Printre membrii fondatori se numărau: Ivan Manovici, Avram Stoica, Iordan Ivanov, Mihăilă Anghelof, Petru Stoianof, Anghel Ivanov, Ionel Stoianof, Chiril Stoica, Alexander Ivanof, Dumitru Beldescu, Alex Tabai, Anghel Savof, Iordan Stoianoff, Petrică Hristu, Ştefan Tiribegea etc. Scopurile acesteia erau: de a conserva şi dezvolta cultul religios între membrii acesteia, de a educa şi cultiva elementele tinere ale etniei bulgare din oraşul Galaţi şi din judeţul Covurlui, de a îngriji de buna funcţionare a şcolii şi a bisericii. Patrimoniul asociaţiei era compus din: Biserica şi Şcoala Comunităţii Bulgare din Galaţi, două imobile, veniturile ordinare şi extraordinare ale Bisericii, Şcolii şi a bunurilor imobile, contribuţia lunară şi anuală a membrilor, donaţii, serbări etc.