Casa Lambrinidi

Casa Lambrinidi, GL-II-m-B-03014, 1880

Strada Domnească nr. 51

Casa Lambrinidi a fost construită în anul 1880, probabil pe locul unde mai existase un imobil înainte, aşa cum reiese din tabloul clădirilor construite între 1879-1882.

 Epaminonda Lambrinidi a fost un comerciant grec ce deținea la Galați o moară cu aburi, mai multe case și magazine. În 1888 a survenit falimentul acestuia, patrimoniul imobiliar și mobil fiind scos la licitaţie. Casa lui Lambrinidi a intrat, în 1890, în posesia Societăţii Creditului Funciar Urban din Bucureşti, care a înaintat în 1897 o ofertă de vânzare Primăriei oraşului Galaţi, la preţul de 180.000 lei. Primăria a cumpărat imobilul în anul 1907, acesta devenind imediat sediul Curţii de Apel, până la construirea Palatului de Justiţie.

Imobilul, în stil neoclasic, este compus dintr-un corp principal cu subsol, parter şi etaj, alături de atenanse. Casa a fost construită din cărămidă şi var, învelită cu tablă, având o pardoseală din dulapi atât la parter cât şi la etaj, antreu la parter pavat cu dale din piatră, coridoare din beton şi ciment, tavane din şipci şi trestie tencuită cu var şi câlţi, poduri din cărămidă şi lut, și calcanuri din zid şi cărămidă.

Parterul include – 7 camere mari, una mică şi un antreu comun, cu scară de comunicaţie amplasată în zona terasei, etajul – 7 camere mari, 8 mai mici şi antreul principal comun, o scară stabilind o legătură cu parterul şi mansarda, inclusiv cu balconul, mansarda – 5 camere mici, separate prin intermediul unor pereţi confecționați din scânduri. Atenasele cuprindeau 8 camere, un antreu, intrare către pod, bucătărie, două closete, cameră de baie și grajd. Magazia prezenta trei despărţituri, din care două mari şi una de dimensiuni mai mici, fiind construită din zid de cărămidă, cu rol în depozitarea lemnelor și a altor materiale.

La nivel decorativ, imobilul conține elemente inedite la parametrul inferior al fațadei principale, prin amplasarea, în segmentele superioare ale ancadramentelor celor trei ferestre (incluzând-o pe cea a intrării principale) din aria centrală, a unor basoreliefuri cu trimiteri către arta greacă clasică. Acestea constau din trei capete de satiri în centrul fiecărei arcade semicirculare din brâu stilizat de deasupra fiecărei intrări, între care sunt intercalate două medaliaoane circulare, reprezentînd profiluri „în oglindă” ale unei muze. Segmentul intrării principale este flancat de câte două semicoloane aparente de culoare albă, pe secțiune pătrată, incluzând striații verticale și capiteluri ionice. Același tip de coloane sunt prezente și la cele două extremități laterale ale fațadei principale.

Cele trei perechi de ferestre ale intrării principale sunt separate prin semicoloane de înălțime mai mică, cu suprafețe simple, pe secțiune aparentă pătrată, și prevăzute cu capiteluri dorice. Terasa de la etaj conține o balustradă din piatră, compusă din piloni stilizați, iar cele trei perechi de ferestre semicirculare prezintă frontoane triunghiulare la parametrul superior, medalioane circulare cu basoreliefuri vegetale, și, pe laturi, semicolonete aparente, similare modelelor de la parter, însă prevăzute cu capiteluri corintice.

În 1939, casa a fost închiriată de Primărie Ministerului Educaţiei, în scopul găzduirii Liceului de fete „Mihail Kogălniceanuˮ, pe durata unui an, în schimbul sumei de 80.000 lei.

Ca urmare a cutremurului din 1940, imobilul a fost grav avariat, iar după reparații a devenit sediul Primăriei. Ulterior, a găzduit Sfatul Popular și Regionala C.F.R. În prezent are, în continuare, funcția de sediu al Regionalei C.F.R. Galați.