Casa Gheorghiade
Casa Gheorghiade, GL-II-m-B-03020, 1880
Str. Domnească nr. 61
Casa Gheorghiade a fost construită în anul 1880, în stil neoclasic, de către negustorul grec Gheorghe Gheorghiade (Gheorghiadis), care deținea mai multe magazii și hambare pe strada Cereș, o dezvoltată zonă economică și industrială.
Casa are demisol parţial, parter şi mansardă, cu un plan care se deosebeşte de cel al clădirilor din vecinătate. Accesul se face pe latura sudică, prin curte, într-un culoar din care circulaţia este dirijată spre camerele principale (amplasate către stradă), spre scara ce conduce la etaj și spre aripa de serviciu, care are alt regim de înălţime. În interior, decoraţia de stucatură a fost distrusă în momentul reparațiilor. Pe parametrul exterior, către stradă, pe faţada de est, există încă ancadramentele ferestrelor şi pilaştrii care ritmează suprafața.
În 1909, Gheorghiade a transferat prin testament soției sale, Eliza, printre proprietățile imobiliare reprezentate de mai multe moșii amplasate pe teritoriul județelor Tecuci și Covurlui, și imobilul din strada Domnească. În același an, înainte de redactarea testamentului, au fost realizate reparații la nivelul învelitorii, jgheaburilor, burlanelor şi mansardei. Ulterior, casa a intrat în posesia omului politic Mihail G. Orleanu, procuror al Curţii de Apel Galaţi, deputat, senator şi primar al oraşului (noiembrie 1898 – iunie 1899), în urma căsătoriei cu Valentina Gheorghiade.
Peste jumătate de secol, ca urmare a Marii Crize economice din anii 1929–1933, imobilul a fost ipotecat sub egida Băncii Sindicatul Agricol din Tecuci pentru suma de 3.770.000 lei, fiind scos la vânzare prin licitaţie publică (11 decembrie 1933) de către Tribunalul Tecuci, care a aprobat cererea creditorilor de a-și recupera prejudiciile suportate.
Licitația a fost câștigată de Comitetul Liceului de fete „Mihail Kogălniceanu” din Galaţi, pentru suma de 3.200.000 de lei, astfel încât Tribunalul Tecuci a dispus adjudecarea imobilului: „Un teren situat în Galaţi, strada Domnească nr. 61, în formă dreptunghiulară, având faţa la stradă pe o lungime de 45,40 m liniari. Pe acest teren se află, în partea dreaptă, o construcţie cu parter şi etaj, parterul având cinci camere de locuit, cu două sobe de teracotă, bucătărie, spălătorie, trei antreuri și cinci încăperi ce servesc de magazie. Etajul are un antreu, nouă camere de locuit, două pentru personal, pardosite cu parchet, instalaţie de apă potabilă şi gaz aerian şi cinci sobe de teracotă”.
Clădirea a îndeplinit funcția de internat al Liceului de fete „Mihail Kogălniceanu”, până la naţionalizarea din 1948, când a devenit sediul Școlii Profesionale „Cristea Nicolae”, integrând un internat și ateliere. Ulterior, în imobil au funcționat Centrul Judeţean al Tradiției și Creației Populare și Școala Populară de Arte. Din decembrie 1999, prin hotărârea Consiliului Judeţului Galaţi, clădirea a devenit sediul Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, iar în perioada 2002–2004, casa a fost restaurată.