Comunitatea greacă

Biserica Mavromol

Biserica Mavromol, GL-II-m-B-03055.01, 1702

Aleea Mavromol nr. 12

În documentele vechi mănăstirea apare sub denumirile Mavromor, Mavramol, Mavromol („stânca neagră”), ultima variantă fiind cea mai utilizată. Fără a putea preciza exact anul, cel mai probabil, biserica început să fie construită de către domnitorul Gheorghe Duca, în ultimii doi ani ai celei de a treia domnii (circa 1681-1683) și terminată de fiul său, Constantin, în 1702, fiind închinată Mănăstirii Mavromol din Constantinopol. Hramul bisericii a fost de la început „Adormirea Maicii Domnului”.

De-a lungul timpului, lăcașul a suferit o serie de reparații și amenajări, aspectul exterior schimbându-i-se în câteva etape. Astfel, în 1841, mănăstirea se afla „aproape de dărâmare din pricina vechimii și a cutremurelorˮ, repetatele intervenții pentru executarea unor lucrări de reparații între anii 1845-1847, rămânând fără rezultate, cu excepția unui acoperiș provizoriu în 1854. În perioada 1903-1907, Biserica Mavromol a avut rolul de catedrală episcopală, Catedrala „Sf. Nicolae” fiind grav avariată în urma cutremurului din 1903. Jumătate de secol mai târziu (1952-1954), va îndeplini exact aceeași funcție. Între 1910-1912, clopotnița și pridvorul au fost consolidate, întreaga biserică fiind acoperită cu tablă. Anterior, au fost confecționate strane din lemn de tei.

Cu prilejul reparațiilor inițiate în 1936, au fost demolate pridvorul din fața bisericii și veșmântăria, adăugate în 1858, considerate de Comisia Monumentelor Istorice o denaturare a construcției originale. În locul pridvorului a fost construită actuala intrare în biserică, lucrată în mozaic, deasupra fiind așezată stema Moldovei. Biserica a fost sfințită pe 7 noiembrie 1937, iar în anul următor a fost pictată în ulei de Gheorghe Cardaș. După alte reparații realizate în anii ‘60, biserica a fost pictată în frescă, între 1973-1975, de pictorul Gheorghe Răducanu.

În cadrul Bisericii Mavromol a funcționat, de asemenea, prima Școală domnească din Galați, la care aveau acces cu precădere fiii negustorilor înstăriți, legați prin relații și interese comerciale de epitropii școlii. În urma războiului din 1787-1792, orașul Galați a fost distrus aproape complet, păstrându-se doar zidurile bisericilor. Școala de la Mavromol și-a întrerupt activitatea, fiind reînființată zece ani mai târziu. Cursurile se desfășurau zilnic, cu excepția duminicilor, a sărbătorilor și a perioadelor caniculare. Mitropolitul Veniamin Costachi a avut un rol important în decizia domnitorului Alexandru Moruzi (1802-1806) de reînființare a școlii, care s-a închis definitiv în 1821, când orașul a fost devastat. În anul 1829, cu ocazia predării inventarului către noul stareț, nu se amintește nimic de școală, sau de obiecte de inventar care ar fi aparținut acesteia.